Sources
| Source | ID | Link |
|---|---|---|
| GoodReads | 23294705 | https://www.goodreads.com/book/show/23294705 |
| Amazon | B00RX58XUO | https://www.amazon.com/dp/B00RX58XUO |
Description
Kim Stanley Robinson • LUNATECII
Dănuţ Ungureanu • OM CU O MARE, ŢARĂ CU Ţ MIC
Connie Willis • S.O.S.
Viorel Pîrligras • zona de vest
Kim Stanley Robinson • LUNATECII
„La începutul următoarei ture Oliver a fost preluat de un supraveghetor, apoi și-a făcut drum, prin întuneric, spre capătul filonului albastru, lung şi subţire la care lucra. Oliver era un tânăr înalt, iar galeria, pe alocuri, avea o înălţime mică. Nu se pierduse timpul cu netezirea formei neregulate a filonului. Trebuia să se târască printre şinele înguste, fixate de solul stâncos, neuniform, zgâriindu-se la trecerea prin gâtuituri ca şi cum ar fi lucrat într-un intestin mare şi întortocheat.“
Connie Willis • S.O.S.
„Ismay își strecurase din nou mâna sub masă. Stelele erau foarte luminoase și străluceau pe suprafața gheții. Vasul se contura pe cerul întunecat precum o bijuterie, cu luminile punților scufundate licărind sub apă. Face el ceva, gândise Amy, face ceva special ca să mă sperie. Încercase să se împotrivească și să se țină deoparte de fantoma falsă a Debrei, care se apropia ușor de masă. Pe unde trecea, lumânările pâlpâiau și se stingeau. Se îndreptase spre scaunul sculptat.“
Dănuţ Ungureanu • OM CU O MARE, ŢARĂ CU Ţ MIC
Connie Willis • S.O.S.
Viorel Pîrligras • zona de vest
Kim Stanley Robinson • LUNATECII
„La începutul următoarei ture Oliver a fost preluat de un supraveghetor, apoi și-a făcut drum, prin întuneric, spre capătul filonului albastru, lung şi subţire la care lucra. Oliver era un tânăr înalt, iar galeria, pe alocuri, avea o înălţime mică. Nu se pierduse timpul cu netezirea formei neregulate a filonului. Trebuia să se târască printre şinele înguste, fixate de solul stâncos, neuniform, zgâriindu-se la trecerea prin gâtuituri ca şi cum ar fi lucrat într-un intestin mare şi întortocheat.“
Connie Willis • S.O.S.
„Ismay își strecurase din nou mâna sub masă. Stelele erau foarte luminoase și străluceau pe suprafața gheții. Vasul se contura pe cerul întunecat precum o bijuterie, cu luminile punților scufundate licărind sub apă. Face el ceva, gândise Amy, face ceva special ca să mă sperie. Încercase să se împotrivească și să se țină deoparte de fantoma falsă a Debrei, care se apropia ușor de masă. Pe unde trecea, lumânările pâlpâiau și se stingeau. Se îndreptase spre scaunul sculptat.“